1. Acolo unde raza dimineţii În ziua-ntâia tainic s-a ivit Acolo unde n-au putut străjerii Să ţină trupul Celui răstignit Înfiorat sublim de Duhul Slavei M-am închinat Pios Domnului meu Cutremurat de mărturia vremii Mormântului deschis De Dumnezeu. Acolo nu mai sunt Stăpâni romanii, nici Iosif Nu mai este grădinar Şi-au scuturat mileniile anii, Dar au rămas miresmele de har Nici lacrima fierbinte-a Magdalenei, nici faşele De pânze nu mai sunt Dar în grădină, umbrele uitării Nu pot pecetlui acest mormânt. 2. Mormântu-i gol! E martoru-nvierii, Aşa deschis vorbeşte mişcător El spune în rostirile iubirii Că lumea are-un viu Mântuitor Îţi mulţumesc Părintele-ndurării De harul sfânt, ceresc şi minunat Simţit chiar în grădina Înmormântării lângă mormântul Celui înviat. Acolo nu mai sunt Stăpâni romanii, nici Iosif Nu mai este grădinar Şi-au scuturat mileniile anii, Dar au rămas miresmele de har Nici lacrima fierbinte-a Magdalenei, nici faşele De pânze nu mai sunt Dar în grădină, umbrele uitării Nu pot pecetlui acest mormânt. 3. Te rog, o Doamne bun să-mi dai Puterea să-ţi fiu şi eu Un martor pe pământ Purtând şi-n grai şi-n faptă învierea Aşa cum spune sfântul Tău Cuvânt Iar când vei reveni pe nori, în Fiul, Să iei din lume ce-a fost credincios Dă-mi harul să Te-ntâmpin Cu Osana, în ceasul Întâlnirii glorios. Acolo nu mai sunt Stăpâni romanii, nici Iosif Nu mai este grădinar Şi-au scuturat mileniile anii, Dar au rămas miresmele de har Nici lacrima fierbinte-a Magdalenei, nici faşele De pânze nu mai sunt Dar în grădină, umbrele uitării Nu pot pecetlui acest mormânt.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.