Privesc înspre grădina În care S-a rugat Isus cu ucenicii, Tatălui Preaînalt... Observ fiorii morţii Din Faţa lui Isus, Ştia că-n faţă-I stă O jertfă de adus.. Doresc şi ucenicii Să îl ajute-n rugă Dar vai, cuprinşi de somn, Se culcă pe ţărână Şi uită de durerea Din viaţa lui Isus, Ei nu pot să trăiască Acel moment nespus! Priveşte spre grădină Și fii şi tu cuprins de foc, De felul rugăciunii Și nu dormi deloc, Căci cel mai minunat E atunci când pe genunchi Eşti una cu Hristos, Eşti una cu Isus! Isus îi scoală odată, Chiar de două ori.. Şi-apoi îi lasă ca să Doarmă, tot nepăsători Dar Domnu-n rugăciune Are sudori de sânge, Şi-acum nimeni cu El Nu mai poate plânge... Privesc înspre grădina În care azi şi noi Vorbim cu Isus... Murise pentru noi Am fost chemaţi ca să Trăim viaţa de pocăinţă Dar nu cumva suntem Cei fără de credinţă? Priveşte spre grădină Și fii şi tu cuprins de foc, De felul rugăciunii Și nu dormi deloc, Căci cel mai minunat E atunci când pe genunchi Eşti una cu Hristos, Eşti una cu Isus!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.