1. O, Doamne mare, Când privesc eu lumea, Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt Şi fiinţele ce-mpodobesc natura, Cum le-ntreţii Cu braţul Tău cel sfânt. R: //: Atunci Îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti! :// 2. Privirea când mi-o-nalţ Și văd minunea: Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer, Măreţul soare, cât şi blânda lună, Ca mingi de aur plutind în eter. R: //: Atunci Îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti! :// 3. Când întâlnesc Pe Domnu-n Cartea Sfântă Şi când zăresc Mulţimea de-ndurări; Pe-ai Săi aleşi Cum i-a iubit într-una Şi i-a condus prin binecuvântări. R: //: Atunci Îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti! :// 4. Şi-L văd pe Isus Pe pământu-acesta Ca serv, dar plin De dragoste şi har, Zăresc în duh amara-I suferinţă Şi mântuirea ce mi-o dă în dar. R: //: Atunci Îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti! :// 5. Când mă apasă Sarcini mari şi grele, Când sufletu-mi e trist Pân-la mormânt, El se apleacă plin de mângâiere, Şi-mi e-n tot chinul Şi-orice legământ R: //: Atunci Îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti! :// 6. Când Domnul bun Mă va chema la Sine Şi când voi sta uimit în faţa Sa, Privind pe Domnul Sfânt Al veşniciei, Căzând la tronu-I mă voi închina. R: //: Atunci Îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti! ://
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.