1. Lasă-mi cumpăna gândirii, Mai 'nainte de-a vorbi, Şi puterea stăpânirii, Adevăr să pot rosti. Ştiu că Ţie-ţi voi da seama Pentru orişice am spus, Și mă umple, Doamne, teamă, Că osândei voi fi dus. 2. Doamne-ndură-Te de mine, Singur eu mă osândesc, Când de voie, fără voie, Cu gura păcătuiesc, Vrednic sunt de judecată. O, îndură-te Isus! Ca să nu aud odată: Că gura mea greş a spus. 3. Prin mustrarea Ta cu milă, Înfrânează-mi limba mea. Căci uşor sau chiar în silă, Lesne-n vină pot cădea. E mai grea ca piatra-n praştii, Vorba ne-nstrunatei guri, Doamne-nvaţă-mă măsura Cumpănită din Scripturi.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.