1. De-atatea ori, la crucea Ta, Veneam să-mi plâng al meu amar, Să-mi amintesc ca şi Tu-ai plâns, Când duceai crucea la Calvar. Şi-acuma vin să Te-ntâlnesc Să-Ţi las, Isus, povara mea; Vreau faţă-n faţă Să-Ţi vorbesc, Să primesc mângâierea Ta. Tu plângi cu mine, O, Isus, şi ştii Al meu necaz, Iar lacrimile Care-mi curg, Tu mi le-aduni Şi-mi ştergi al meu obraz. 2. Eu stau plecat sub cruce, jos, Ţi-aud suspinu-n Ghetsimani; Aud preoţii cum sosesc Și Iuda după ai săi bani. Dar vreau să-Ţi spun Că sunt lovit şi prigonit neîncetat. Aud, aşa precum ai zis, şi când, Spre Tatăl, ai strigat: „O, Eli, lama sabactani! O, Dumnezeul Meu, Sunt părăsit şi M-ai lăsat Între duşmani, Deşi mi-aşa de greu.” 3. O, de-aş ajunge-n Ghetsimani, Ți-aş mulţumi de mii de ori, Căci n-am nici aur şi nici bani Și nici mulţime de comori. Tu m-ai primit şi m-ai iertat Și viaţa pentru min’ Ţi-ai dat. Te am pe Tin’ şi mi-e de-ajuns, Cu Tine sunt un om bogat. Isuse, nu Te voi uita, În toată viaţa mea, Căci, ca tâlharul De pe cruce, m-ai primit În raiul strălucit.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.