1. Privesc şi mă-ntreb În jurul meu ce se-ntâmplă De ce om cu om se ceartă, Se ceartă mereu Scriptura ne spune, Găsi-vei Tu oare credinţă? De aceea, o Doamne, Adesea m-am întrebat şi eu: R: De ce nu mai este iubire, Între noi? De ce ne lăsăm amăgiţi Şi târâţi în noroi? De ce dragostea multora Acum s-a răcit? De ce ne lăsăm De satana uneori amăgiţi? 2. De ce să murim Când Tu ne vrei viaţa? De ce să plecăm Din lume nemântuiţi? Când jertfa de pe crucea Din dealul Golgota, Ne spune cât de mult Tu Doamne ne-ai iubit! R: De ce nu mai este iubire, Între noi? De ce ne lăsăm amăgiţi Şi târâţi în noroi? De ce dragostea multora Acum s-a răcit? De ce ne lăsăm De satana uneori amăgiţi? 3. De ce nu privim Cu dragoste la Golgota? De ce nu privim Ţintă la Domnul Isus? Iubirea Lui cea mare Acolo sus pe cruce, În chinurile morţii iertare Ne-a adus! R: De ce nu mai este iubire, Între noi? De ce ne lăsăm amăgiţi Şi târâţi în noroi? De ce dragostea multora Acum s-a răcit? De ce ne lăsăm De satana uneori amăgiţi? 4. De ce aşteptăm Iertare de la alţii? De ce nu iertăm Din inimă pe toţi? La urmă nu rămâne, Doar dragostea curată Ca a Celui ce-a murit Şi-a înviat din morţi! R: De ce nu mai este iubire, Între noi? De ce ne lăsăm amăgiţi Şi târâţi în noroi? De ce dragostea multora Acum s-a răcit? De ce ne lăsăm De satana uneori amăgiţi?
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.