Dimineaţa s-a ivit ca o uimire, Ceasul a sunat şi visul Mi-a-ntrerupt, Soarele zâmbind la geam Îmi dă de ştire, Că o nouă zi a-nceput. Aş mai vrea să stau în pat, Dar nu se poate, Mă ridic şi mă spăl iute pe obraji, Vreau să fiu un bun Exemplu-n tot şi-n toate, Vreau să fiu cuminte şi azi. Dimineaţa-i multă zarvă-n Toată casa, Toţi aleargă-n colo-ncoace Şi-s zoriţi, Mama fierbe ceai Şi-n grabă pune masa, Să nu-ntârzie la servici. Surioara mea, cea mică, Plânge-ntr-una, Nu-şi găseşte nicăieri Un ciorăpel, Tata bombăne, Căutându-l supărat, Că l-a ascuns, din nou, Azorel. Fiecare este gata de plecare, Dar în mintea mea, Un gând m-a fulgerat, Mi-am dat seama Că în graba noastră mare, Am uitat ce-i mai important. Cum să-ncepem ziua Fără rugăciune, Fără să vorbim cu Domnul, Cum plecăm? Îi opresc pe toţi, la uşă Şi le spun că: “Este timpul să ne rugăm!“
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.