1. Era un om Ce avea atâtea datorii Și nicidecum nu putea a le plăti Stăpânul lui la el l-a chemat Cerându-și socoteala Pentru ce i-a dat... Cu fața la pământ înaintea lui A cerut îndurarea stăpânului //: Și stăpânul I-a iertat toată datoria Iar omului nostru mare I-a fost bucuria. :// 2. Mai apoi a plecat foarte fericit Iar pe drum un tovarăș a întâlnit Ce îi era dator cu o sumă mică Prinzându-l de gât A început să-i zică: Acum să-mi plătești Ce mi-ești dator Iar tovarășul lui îl ruga stăruitor //: Dar el nu a vrut Să îl ierte, Nici n-a ascultat Și nemilos în pușcărie, L-a aruncat! :// R: Omule, ce asculți Povestea mea, Oare nu cumva E și povestea ta? //: Dumnezeu ți-a iertat Păcatele toate, Iar tu nu vrei Să ierți greșeala unui frate? :// C: Tatăl cel slăvit ne-a iertat Când am greșit, Tot așa să facem fiecare Doar așa ne rugăm: Iartă-ne precum iertăm Cerând blestem Sau binecuvântare! R: Omule, ce asculți Povestea mea, Oare nu cumva E și povestea ta? //: Dumnezeu ți-a iertat Păcatele toate, Iar tu nu vrei Să ierți greșeala unui frate? ://
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.