1. Împins de dragoste, Isus a cuvântat: „Iată că nunta Mielului s-apropiat La nuntă sunt poftiţi Doar cei ai Săi chemaţi În haine albe toţi Să fie îmbrăcaţi!” R1: Trimişi sunt vestitorii Nunţii pe pământ Să-i înştiinţeze pe acei Cu Duhul Sfânt Prin care ei făcuseră Un legământ Că vor sluji Mirelui Până la mormânt. 2. Dar, în zadar glasul Trâmbiţei chema Şi încerca pe toţi a-i aduna Că ei stăteau În grija lor nepăsători, Nu le plăcea Să răspundă, chemărilor... R2: Atunci, iar vestitorii Nunţii-au fost trimişi Ca să-i pofteasă Pe acei ce-s pregătiţi Căci vite multe şi viţei Au fost tăiaţi Totul e gata, Doar să vină cei chemaţi! 3. Făr' să le pese De chemarea lor Ei au plecat La privitul holdelor Alţii cu ură pe trimişi I-au omorât N-au acceptat să vină, Toţi au zăbovit. R3: Atunci Stăpânul Și-a trimis iar solii Săi La răspântiile De drumuri şi de văi Ca să poftească La nuntă călători Pe cei săraci, Pe cei lipsiţi de ajutor. 4. Odaia nunţii îndată S-a umplut De oaspeţi răi, De oaspeţi buni, Cum s-au găsit. Privind Stăpânul Peste musafirii săi Deosebii pe unul dintre ei: R4: „Prietene!” Îndată Domnul l-a-ntrebat: „Cum fără haina De nuntă ai intrat?” „Nu ştii că toţi Cei ce la nuntă au venit Hainele şi viaţa ei Și-au curăţit?” 5. De mâini şi de picioare El a fost legat Şi-n întunericul De-afară aruncat Căci mulţi sunt cei chemaţi, Puţini sunt cei aleşi Ce din necazuri Și durere-au fost culeşi. R5: Dar, fii atent Și tu veghează, azi, popor Căci în curând vei auzi Chemând pe nori: „Intraţi la Nuntă Toţi cei pregatiţi, În haine albe, Cu sfinţenie-n împodobiţi!”
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.